- a nu avea nevoie de ceva
- to have no use for smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea nevoie de ceva
Look at other dictionaries:
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
trebui — TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ loc. adv. Cum trebuie = aşa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ expr. Aşa ţi trebuie! = aşa ţi se cuvine, aşa meriţi. Atâta i a trebuit (ca să...) =… … Dicționar Român
zor — ZOR1 s.n. 1. Activitate însufleţită, febrilă; grabă mare, urgenţă, sârguinţă, febrilitate, însufleţire. ♢ loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însufleţire, cu elan. Cu… … Dicționar Român
treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… … Dicționar Român
cere — CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a l convinge să ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei… … Dicționar Român
presupune — PRESUPÚNE, presupún, vb. III. tranz. 1. A admite în mod prealabil (şi provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existenţa prealabilă a unui lucru, a fi condiţionat de...; a… … Dicționar Român
lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate … Dicționar Român
pretinde — PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. tranz. şi intranz. A susţine, a afirma ceva cu tărie. ♦ refl. A şi atribui o calitate, însuşiri pe care nu le are; a şi aroga. 3. tranz. (Despre acţiuni,… … Dicționar Român
